Caterinca... caterinca, dar a fost o caterinca muncita. Am inceput filmarile cu 2 saptamani inainte si cred ca am stat vreo 8 ore la editare. Din punctul nostru de vedere, a iesit cat de cat oke', se putea mult mai bine si sincer am avut multe de invatat. Sper ca pe viitor sa reusim si ne perfectionam si sa ajungem la nivelul la care ni-l dorim. Nu este "arta cinematografica" ceea ce am facut, insa, scopul nostru de aceasta data a fost sa punem un zambet pe buzele tuturor in seara evenimentului. Speram sa va placa si voua.
sâmbătă, 6 martie 2010
marți, 2 februarie 2010
Jelly bears gone crazy
Am inteles. Am inteles perfect. Nuga nu mai avem, eugenia nu o mai facem la fel de buna, bomboanele Olimpus nu's de gasit... da' ce plm aveti frate cu jeleurile?! Nici alea nu mai sunt bune... nu mai e nimic bun de gasit pe nicaieri. Pai... cand eram pustiu "cu guma'n cap" luam o nuga, mancam 2 insi si ne ligeam degetele toata ziua, nu mai zic cu eugenia, k mancam din ea in pauze prin clasa I, o dadeam in doua si lingeam la crema pana topeam biscuitul.
P.S. : Pe aceasta cale doresc sa multumesc recuzitei din birou pt. sprijinul acordat si nu in ultimul rand lui Ingrid k mi'a adus aminte sa postez pozele.
In fine, ziceam de jeleuri, mi-am luat pauza la birou si fuga la Lys sa'mi iau de rontait, chiar nu conta ce. Si.. plimbandu-mi ochii prin rafturi, le-am vazut, jeleuri ! Pff... mi-am adus aminte de copilarie, 3 lei punga, am luat doua, bucuros in birou, am desfacut o punga si enjoy [teoretic]. Uite ca nu, un gust de kkt, parca mestecam faina cu guma din dosu' prastiei. Iti dai seama k m-am enervat, copil mic si psihic instabil catalogat de unii, am luat mainile de pe punga, le-am pus pe aparatul foto, si ca-n "300 spartani" am strigat RAZBUNARE.
P.S. : Pe aceasta cale doresc sa multumesc recuzitei din birou pt. sprijinul acordat si nu in ultimul rand lui Ingrid k mi'a adus aminte sa postez pozele.
marți, 26 ianuarie 2010
Poze la cald
M-am saturat de atata ger. Astia pe la meteo parca s-au blocat cu minusul in fata si eu sincer, cred ca am vreo saptamana de cand nu m-am mai indurat sa ies la pozat. Stau seara in casa si ma uit la aparat, parca as indura un pic de frig dar abia am scapat de o masea umflata si multe multe antibiotice pe zi.
Asa ca, mi-am luat bliturile, umbrelele, am sunat un prieten care urmeaza sa-si boteze copilul, si duminica seara, mi-am facut de cap la caldurica. :)
Asa ca, mi-am luat bliturile, umbrelele, am sunat un prieten care urmeaza sa-si boteze copilul, si duminica seara, mi-am facut de cap la caldurica. :)
marți, 19 ianuarie 2010
Spune DA nu spune NU
Uite ca se mai intampla si lucruri frumoase in jurul nostru. Am fost invitat in Club Extrem pe 18 decembrie 2009 pentru a fotografia la Miss Extrem 2009. Spre surprinderea mea si a fratelui meu care filma la eveniment, am avut sansa sa punem pe caseta un lucru inedit.
Dupa cate basme ne-a aruncat Tarby... nimeni nu se astepta la ceea ce a urmat.
Dupa cate basme ne-a aruncat Tarby... nimeni nu se astepta la ceea ce a urmat.
vineri, 15 ianuarie 2010
Zi de zi...
Vin dimineata intr-un birou mic, mai misc un mouse, mai fac un spot, o pregatire de tipar, o fotografie, din cand in cand ma mai intind la barfa, si le rad in barba lu’ astia cu creiere goale, speriati de crize financiare…
M-am gandit ca munca mea, si pasiunea cu care fac pentru oricine vine la mine, un produs publicitar, sau un eveniment frumos, nu se compara cu bussines-ul strict, rigid, jegos uneori, care te poarta pe culmile succesului - acel succes universal acceptat.
Am suflet mare, si las de la mine, fac cadouri bogatilor care comanda si nu platesc, si tot mie mi-e mila de ei. Eu sunt liber. Nu am datorii, din contra, am de luat.
Am afacerea mea, si visele, si dorinta de a darui si asculta pe ceilalti.
Singura conditie: sa-mi placa de tine.
In ultimul timp n-am facut decat studio , foarte putine evenimente, si peisagistica din mers (la propriu). Uite ce a iesit...
M-am gandit ca munca mea, si pasiunea cu care fac pentru oricine vine la mine, un produs publicitar, sau un eveniment frumos, nu se compara cu bussines-ul strict, rigid, jegos uneori, care te poarta pe culmile succesului - acel succes universal acceptat.
Am suflet mare, si las de la mine, fac cadouri bogatilor care comanda si nu platesc, si tot mie mi-e mila de ei. Eu sunt liber. Nu am datorii, din contra, am de luat.
Am afacerea mea, si visele, si dorinta de a darui si asculta pe ceilalti.
Singura conditie: sa-mi placa de tine.
In ultimul timp n-am facut decat studio , foarte putine evenimente, si peisagistica din mers (la propriu). Uite ce a iesit...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)